Toate sfârșiturile sunt la fel de Andrei Cioată: Recenzie

*Mulțumesc Andrei, pentru micul univers dintre coperți dăruit*

Gen: Dramă

Editură: Celsium

Anul apariției: 2015

lansare-carte-cioata1.jpg

Descriere:

Toate sfârșiturile sunt la fel prezintă povestea lui Andrei, un spirit rătăcitor într-o lume cu dezamăgire pe post de pânză și durere în loc de acuarele. În carte reușim să ne dăm seama cât de fragilă este fericirea cu adevărat, cum nu putem fi siguri nici de ce ne aduce următoarea clipă, poate confuzie, dispreț, împlinire sau disperare? Andrei știe acest lucru încă din copilărie, pe când râdea și se juca și se simțea bine, viața l-a adus în pragul în care să nu-și mai găsească locul niciunde. Zilele devin repetitive, monotone, dar băiatul încearcă să scape din cursă, să readucă culorile, frumosul, fericirea în drumul lui și al mamei sale.

Până la urmă găsește o cale, dar este pusă la îndoială, căci nu-i aduce decât mai multă tristețe și durere, însă speranța este vie, este încă acolo, iar Andrei ajunge să se regăsească și să-și împlinească dorința arzătoare: să-și făurească propria poveste în cuvinte.

13265930_1693212320929513_7596442487036553722_n.jpg

Am înțeles prea târziu drama propriei mele existențe, pe care mi-am construit-o crezând că undeva, la capăt, un eu diferit mă aștepta cu niște haine noi, iar după ce îmi voi fi îmbrăcat goliciunea, după ce îmi voi fi întins corpul și avânta în larg, aveam să fiu, în sfârșit, fericit și capabil să îmi răspund întrebărilor care nu-mi dădeau pace.

Părerea mea:

Sunt într-o dilemă. Stau cu privirea ațintită în tavan și mă întreb… Oare există cuvinte, oare chiar există cuvinte care să descrie cât de minunată a fost această carte? Care să concureze cu toată acea puzderie de litere și sunete ce se contopesc și ajung până la urmă să devină sentimente, și nu cuvinte?

“Număr lacrimile care-mi curg în caravanele de stele care, cântând, trec deasupra cerului. Învățații le numesc constelații, dar eu cred că sunt ochii oamenilor care nu dorm, care icnesc de durere”

Urechile pur și simplu mi-au dansat de la început și până la sfârșitul romanului! Stilul autorului de a scrie, grija cu care-și selectează cuvintele, hipersensibilitatea lui… Trebuie 13339557_1693212334262845_6542771046598610309_n.jpgsă recunosc că m-au înduioșat profund.

Andrei trăiește pentru a-și face mama fericită, însă aceasta ia unele decizii cu care el nu este de acord, iar prin urmare, Andrei preferă să fugă decât să accepte acțiunile ei.

Odată cu fuga lui, Andrei evadează din tot ce înseamnă adevăr și realitate, etichetându-le drept ‘minciuni’, renegându-le. Își caută disperat locul în altă parte, alături de altă persoană la fel de sinceră și caldă pe care să o strângă în brațe. Apariția acestuia în viața lui Andrei a lăsat o urmă adâncă chiar și după ce a dispărut, deoarece prin prisma acelui chip zâmbitor a descoperit un alt tip de dragoste, neexprimentat până atunci. Mi-a plăcut în mod special acest personaj, numit simplu ‘B.’ Mi-a plăcut ironia lui, non-conformismul aproape amețitor și chiar tandrețea de care a dat dovadă uneori.

În schimb, personajul pe care l-am detestat a fost Irina, o ființă pe care am considerat-o de plastic, superficială… Aceste două persoane au avut un rol important în maturizarea lui Andrei, pe parcurs și-a dat seama ce este important pentru el, precum și ceea ce avea să facă.

13254081_1693212307596181_6576808895273817096_n.jpgDin păcate, soarta își arată din nou colții, iar noi aflăm motivul pentru care încă din prima pagină ne mărturisește că acesta este pe moarte. Totuși, el ne povestește chiar cu indiferență cum s-a luptat cu boala, fără a dramatiza sau a pune accent pe unele detalii. Mi-a plăcut că s-a axat pe cu totul alte gânduri în ultimile sale (probabil) zile, că s-a luptat să-și ducă la capăt sarcinile pe care simțea că le avea.

Toate sfârșiturile sunt la fel este o perspectivă diferită asupra adolescenței, nu toți -precum nici eu- ne putem regăsi prea mult printre rânduri, dar povestea s-a meritat știută, simțită… Este o creație al unui autor autentic, un refugiu din monotonie, un stil de viață.

Recomand cu căldură această carte tuturor!

Cartea poate fi comandată AICI.

Lili 🙂

 

Advertisements

Sertarul cu ură de Anca Zaharia- Recenzie

*Mulțumiri autoarei pentru carte*

Editură: Herg Benet

Domenii: Imprint Karth, Poezie.

Nr. pagini: 85

Anul apariției: 2015

13236113_1688808018036610_2040997165_n.jpg

Anca este un suflet rătăcit într-o lume plină de mizerie, haos, dezordine. Sertarul cu ură reprezintă gândurile întunecate ale autoarei, pe care aceasta simte că trebuie să și le țină sub control, pentru a nu înnebuni. Autoarea își ‘croșetează’ povestea în 72 de poezii în care nu există protagoniști propriu-ziși, iar sentimentele sunt singurele învingătoare.

Părerea mea:

Sertarul cu ură a fost primul volum de poezii citit, și o inițiere excelentă în această artă. Ura autoarei a avut o putere atât de dominantă asupra mea, încât a trebuit să mă conving timp de două zile să trec la următoarea poezie, deoarece le tot reciteam pe cele din urmă.13267742_1692780064306072_3309859461850086743_n

Anca s-a jucat cu mintea mea aidoma unui ventriloc șiret. A știut de ce sfori să tragă pentru ca marionetele ei să sufere, să dispere, să cadă la pământ resemnate, dar asta doar pentru că însăși autoarea trăiește aceste sentimente.

De fapt, în poeziile ei, nu se străduiește absolut deloc să pară altcineva, acestea având până la urmă caracter intim, precum cel al unui jurnal. În Sertarul Ancăi ne sunt prezentate gândurile șubrede, complexele ei, ne povestește ce a marcat-o și a făcut-o să se simtă mai defectă decât un mecanism ruginit. Pe tot parcursul lecturii, mi-am imaginat-o ca pe o zeiță nemiloasă a răzbunării, care este capabilă să distrugă și să sfâșie pentru a se descoperi pe sine, pentru a întrevedea o rază de soare…Speranța a existat, dar a pierit atât de repede încât autoarea s-a reîntors ca o vijelie, a reizbucnit furtunos, transformându-se în însăși bucata de hârtie însemnată, sfâșiată.

                                                   dă-mi și o carte

                                                   dă-mi mai multe

                                                   ca să învăț din ele cum trebuie să fii tânăr

                                                   eu am nevoie

                                                   de sfaturi de viață

                                                   pentru a le ignora

                                                    pe toate

13254256_1692780110972734_294533272866418201_nMereu m-a atras partea lirică, enigmatică, ce se bazează mai mult pe sentimente decât pe acțiuni, iar în această carte, emoțiile se revarsă în valuri, toate derivate ale laturii pe care încercăm atât de mult să o ascundem: pustietatea sufletului uman, deșărtăciune și gol abisal, urmat apoi de cărbuni încinși, strigăt gutural, înecat, sfârșit, iar în încheiere, când focul se stinge, rămâne acea liniște mormântală, dureroasă, dar liniștitoare într-un mod sumbru.

Îmi este greu să mai citez din această carte. Simt că aș face discriminare între poezii, între strofe, căci e deprisos dacă nu pot transcrie cartea cu totul, când știi că ți-a plăcut fiecare vers în parte, că a avut ceva unic și că ar fi păcat să nu-l împărtășești și pe el.

Nu cred că mai am să adaug decât că această carte este cu adevărat favorita mea dintre toate lecturile mele de până acum. Va dura mult timp până mă voi opri să o recitesc, să zâmbesc subtil la ironia acidă aproape continuu prezentă, să mă simt ca acel martor ajuns prea târziu să ajute, sau însăși cea care a scris o parte din poeme, la cât de mult m-am regăsit în ele.

Dacă mă întrebați câte steluțe primește această carte pentru rating, lăsați-mă să vă13330873_1692780094306069_5147114338133664911_n invit la o plimbare într-o noapte senină, perfectă, fără cel mai mic punctuleț care i-ar putea eclipsa măreția. M-aș opri din mers doar atunci când l-am putea acapara cu privirea pe tot, ca pe un întreg, nu doar o suprafață restrânsă ce îi subestimează adevărata frumusețe. Răspunsul l-ați avea în față, v-aș lăsa pe voi să faceți calculul dacă asta vă doriți. Pentru mine este irelevant. Vă las cu niște melodii la care m-am toot gândit pe parcursul lecturării.

-astă melodie nu e pentru toată lumea :D-

Mulțumesc din nou, Anca!!

Cartea poate fi comandată AICI.

Lili

Opposites book tag!

 

 

 Hellău pasionați înrăiți ai literaturii contemporane, clasice -mai contează?!?- Ne-am adunat astăzi pe blogul meu pentru a celebra ocazia apariției unui nou tag făcut de… *tobele*… Mine!! Ok, știu, nu am mai postat nimic de o săptămână – foarte atipic mie-, dar știți? Am avut afurisita aia de teză la logică și am fost atât de ocupată învățând!! … Sau exersându-mi semnătura pe caietul de logică… Sau cititnd Octopussy și Jocurile Foamei… Sau gândindu-mă la nemurire… Sau făcându-mi copiuțe pentru teză – ok, să sperăm că nu voi avea probleme spunând asta, doar ca să știți, nu le-am folosit :)) –

Deci după atâta osteneală, cred și eu că merit o pauză!

tumblr_n5bgqqgTVv1s2wio8o1_500.gif

Am văzut acest tag pe canalul de youtube a lui Priceiswrong, mi s-a părut interesant și am tradus întrebările pentru… umm… pentru cei ce nu se descurcă atât de bine cu engleza?

Să începem!!


1. Prima carte din colecția ta și cea pe care ai cumpărat-o cel mai recent!

Prima carte a fost Vrăjitorul din Oz, am iubit-o …incredibil de mult…Iar cea cumpărată cel mai recent este Fight Club, un clasic de prin ’99, care mi s-a potrivit mănușă!

2. O carte ieftină și o carte scumpă!

Cartea cea mai ieftină pe care am cumpărat-o este Aventurile Lui Oliver Twist de Charles Dickens, un adevărat chilipir luat de la anticariat cu doar un leu! La polul opus se află Casa Nopții -volumul 4 parcă-, una dintre cele mai proaste cărți citite de mine și achiziționată cu 35 de lei (pesemne eram somnambulă când mi-am luat-o)

post-33868-merida-OH-NO-gif-WHY-Disney-Pr-MuG4-1.gif

3. O carte cu protagonist masculin și una cu protagonist feminin!

Jurnalul unui adolescent timid de Stephen Chbosky, a fost cartea ce mi-a deschis poarta spre psihologie, și cred că aș reciti-o cu plăcere chiar de mai multe ori. Pentru protagonistă voi spune Jocurile Foamei, volumul 1 deoarece tocmai l-am citit.

4. O carte pe care ai citit-o repede și o carte pe care ai citit-o greu!

Am citit ultra mega repede Umbra de John Saul, in ciuda celor 448 de pagini. Am început-o dimineața și am terminat-o seara, într-atât de mult mi-a plăcut! În schimb m-am lălăit cu Madame Bovary din cauza acțiunii lente.

5. O copertă frumoasă și o copertă urâtă!

 Coperta pe care o consider cea mai frumoasă din biblioteca mea este Sertarul cu ură de Anca Zaharia, dar conținutul nu este deloc frumos, de aceea îmi place chiar mai mult decât coperta…

8243821.gif

Iar cartea cu cea mai urâtă copertă ar fi… ei bine oricare carte din seria Academia Vampirilor, parcă sunt concepute exact pentru ca publicul să stea deoparte de ele!

limitele-spiritului-academia-vampirilor-vol-5_1_fullsize.jpg

Pfff…

6. O carte națională și o carte internațională!

Carte națională – Octopussy de Cristina Boncea

Carte internațională – Despre dragoste și alți demoni de Gabriel Garcia Marquez

7. O carte subțire și o carte groasă!

Cea mai subțire carte din bibliotecă este Indentitatea de Milan Kundera cu 150 de pagini, iar cea mai groasă este volumul 5 din Harry Potter cu 867 (doar pentru că am Anna Karenina divizată în mai multe volume)

8. O carte ficțională și una non-ficțională!

Pentru cea ficțională spun Dune pentru că tocmai am început să citesc volumul 1 din această serie, iar pentru cea non-fictivă, merg cu Limbajul trupului de Allan Pease – o carte care m-a ajutat în special să mă înțeleg mai bine.

9. O carte foarte (mult prea) romantică și o carte de acțiune!

Fără ca măcar să stau pe gânduri spun Ultimul cântec de Nicholas Sparks, o carte foarte siropoasă, iar pentru acțiune zic Îngeri și demoni de Dan Brown, care pe mine m-a ținut destul de mult în priză.

adv11.gif

10. O carte care te-a făcut fericită și una care te-a făcut tristă!

Băi, nu știu cum se face, dar eu rămân destul de deprimată și după o carte cu final fericit, nu știu cum reușesc, așa că nu mă întrebați… În schimb, știu că Mândrie și prejudecată mi-a lăsat un oarecare zâmbet pe față după ce am citit-o… O carte cu adevărat tristă este Sertarul cu ură, care deja știu că se află printre favorite chiar dacă nu am terminat-o încă.

gif-gifts-post-princess-Favim.com-859584.gif

Scuzați pentru sfârșitul melo-dramatic, voi încerca să mă revanșez dând tag-ul următoarilor bloggeri:

Cristina Boncea

Oana Arion 

Diana

Yuki

Jessie

Adrian

Sper că nu omit pe nimeni, dar dacă o fac, vă invit și pe voi să preluați tag-ul!

Câștigătorii premiilor Dune și The wedding!

    Salutare cititori! Astăzi vă voi anunța câștigătorii concursului! 

excited-anna.gif

  Întâi de toate, îi felicit pe toți participanții, în număr de 31, și vreau să vă mai spun că nu a fost chiar atât de ușor să aleg un singur răspun câștigător demn de Dune. Au fost câteva comentarii ce m-au făcut să zâmbesc, fiindcă am simțit ardoarea celor ce le-au scris, dar of, am un singur exemplar de dat… Așa că felicitări încă o dată pentru că vă place cu adevărat să citiți și nu participați la un concurs doar deoarece se dă ceva gratis!

  Și ca să nu vă mai țin în suspans, voi anunța direct câștigătorii!

Pentru Nicholas Sparks- The Wedding…

capture-20160504-201230

new

 

Mela Ruja Diaconu!

Și…

Pentru Dune…

yay

Yuki Black!

După cum am spus, nu a fost ușor să aleg un singur răspuns care să mă mulțumească. Ceea ce le-au lipsit celorlalți participanți a fost hotărârea desăvârșită și formularea răspunsului într-un mod mai atrăgător. Pe viitor, îi îndemn să pună nu numai emoție și sinceritate, ci și să demonstreze prin cuvinte că au tărie de caracter. Un om sigur pe forțele proprii are mult mai multe șanse de câștig în fața unuia care îi lipsește această virtute 🙂 .

Rog câștigătorii să-mi lase adresele lor într-un mesaj pe facebook (stau tare prost cu email-ul).

AICI găsiți profilul meu.

Felicitări câștigătorilor! După cum am promis, veți primi și câte un premiu surpriză! 🙂

Cam asta a fost tot, vă reamintesc că pe 6 mai blogul meu împlinește 3 luni, iar eu sper să fac o postare specială pe această dată! Voi ce ați mai făcut?

Lili 🙂

Despre dragoste și alți demoni de G.G.Marquez- Recenzie

*Mulțumiri profesoarei de română pentru recomandare*

Categorie: Literatură universală

Nr. pagini: 158

Anul apariției: 1994

despre-dragoste-si-alti-demoni.jpg

Descriere:

Povestea începe într-un mod atipic, cu momentul inspirațional al acestui roman: cu o cronică în care este descrisă golirea criptelor funerale mănăstirii Santa Clara, scrisă chiar de autor pe vremea când își făcea ucenicia de reporter. Cadavrul unei adolescente cu podoaba capilară lungă de douăzeci și doi de metri găsită printre oseminte, este și personajul principal al acestei cărți. Sierva Maria Todos Los Angeles este copila neiubită a doi părinți denaturați ce au lăsat certurile dintre ei să uite că au dat naștere unui prunc. Când fetița împlinește doisprezece ani, este mușcată de un câine turbat și dezvoltă comportament neobișnuit. Unii oameni spun că este din pricina bolii ce începe să i se sedimeteze în trup, alții susțin că aceasta ar fi posedată de diavol. Inchiziția îi cere să fie trimisă la o mănăstire, iar acolo, alături de exorcistul ei, trăiește o pasiune nebună, distructivă, prin urmare, blestemată…Un roman ce vorbește nu doar de demonii din legende, ci și de cei omenești.

Părerea mea:

Dacă vă întrebați cum Doamne ar putea să îmi placă o carte despre un om învățat, cu puternică credință în Dumnezeu, care ajunge să fie pedofil și încearcă să de apropie de o copilă posedată de diavol (sau se crede a fi), vă voi răspunde prin următoarea secvență:

El îi spuse că ar fi în stare de orice de dragul ei. Sierva Maria îi ceru cu o cruzime copilărească să mănânce un gândac. El prinse unul, înainte ca ea să-l poată opri, și-l mâncă viu.

Nu pot să sper decât că era mare! *sper că nu v-am scârbit prea tare până acum*

Tot aici ar trebui să menționez că dacă vă așteptați ca această carte să prezinte o poveste siropoasă de dragoste, ei bine, vă înșelați amarnic. Nimic nu e ‘simpatic’ la această carte, de la peisajele grotești și caracterizările personajelor până la iubirea interzisă a protagoniștilor *vă las pe voi să aflați de ce*. Asta doar dacă nu cumva credeți că a vedea câini turbați cu spume la gură și spânzurați de copaci este de-a dreptul drăguț! Atunci, sunt de acord cu voi 🙂 *just kidding a little bit*

Mi-a plăcut absolut totul la această carte, cuvintele aruncate cu nervozitate pe hârtie, frustrarea pe care ți-o induce, misterul ce-ți pune continuu întrebări subtile…întrebări care, de altfel, nu le voi putea scoate din minte un timp…Da, Despre dragoste și alți demoni a fost genială! Pur și simplu!

Pentru prima oară văzu de aproape că avea pielea ciupită de vărsat, capul ras, nasul prea mare și dinții de șobolan, însă puterea-i de seducție era un fluid material ce se simțea imediat.

Mi s-a părut interesantă toată acea paletă diversificată de oameni pe care am regăsit-o în acest roman: tipologia omului educat, fără cusur, căruia îi place să se afunde în cărți și știință și nu prea crede în Dumnezeu, în antiteză, vine taman călugărița plină de prejudecăți și care nu prea pare să fi citit ceva mai mult de Biblie (sigur și pe aceea superficial), tipologia omului neîmplinit, care deși are un bagaj puternic de cunoștințe, nu a descoperit niciodată ce-i dragostea…De asemenea, un alt tip de caracter ce l-am găsit interesant a fost omul ăla ambulant, care se afundă în toate viciile posibile și care își urăște propria progenitură. Mi-ar fi plăcut să se fi discutat mai mult despre degradarea acesteia.

Cartierul sclavilor, chiar la marginea mlaștinii, te făcea să te cutremuri de atâta mizerie. În cocioabele de lut cu acoperișul din frunze de palmier se trăia laolaltă cu ulii și porcii, iar copiii beau apă din bălțile din drum.

Mie, întâi de toate, mi s-a părut a fi un roman psihologic, unul de excepție în ciuda dimensiunilor lui jenant de reduse. Adevărul este că acest criteriu este irelevant. Este cea mai pură dovadă ca nu cantitatea contează, ci calitatea!

Uneori atribuim diavolului anumite lucruri pe care nu le pricepem, fără să ne gândim că pot fi lucruri ale Domnului pe care nu le înțelegem.

 Cel mai trist lucru al acestei cărți mi s-a părut felul în care a fost structurată *știu, nu v-ați așteptat la asta*. De ce? Pentru că povestea părinților și cea a copilei sunt scrise separat, nu împreună, așa cum ar fi trebuit să fie în mod normal. Sunt elemente de legătură între cele două, dar atât de puține încât mi-a lăsat o senzație ciudată în stomac.

tumblr_n2jjoxRZ4A1rw79q6o1_500.gif

Această carte este despre degradare, despre sărăcimea sufletească a ființei umane, păcate, și despre demonii interiori. Temeri, zeci de temeri se adună tumultos și-ți sunt aruncate în față precum lămâile stricate. Sfârșitul m-a șocat…pe jumătate…Cum vine asta, poate vă întrebați? Nici eu nu sunt sigură, oarecum mă așteptam la o asemenea încheiere, dar un anumit moment m-a amețit și încă îi mai caut o explicație.

 A fost o carte ce a intrat foarte ușor în topul romanelor citite de mine, căreia i-am oferit 5 steluțe pe goodreads, iar acum plănuiesc să-l citesc integral pe autor. Vă recomand această carte cu ardoare, pentru că se merită! E pur și simplu genială! Citiți-o și voi!

Cartea poate fi comandată AICI

Lili :3